Tabăra de la Nemțișor din 2012 a fost casa unui spirit proaspăt, ce a oglindit tema: Cui și cum dăruim dragostea noastră? Iubirea – șansă, binecuvântare și limite. Aceasta a fost dezbătută și exersată în cele patru zile de activitate, de pe 26 până pe 29 iulie 2012.

Pe dată sosiți și încet distribuiți în corturi, tinerii s-au îmbrățișat, așezându-se în jurul scenei. Actorul și scriitorul Dan Puric a ținut o conferința despre complexitatea omului credincios, care este în stare să iubească până la cel mai mic frumos, despre puterea cunoașterii și învățării tinerilor, umplând scena de viață și poiana de râsete și cugetări profunde. Ele au fost acoperite de liniștea rugăciunilor de seară.

În ziua următoare, un sobor de preoți înveșmântați în roșu – auriu au împrejmuit floarea albă a altarului la Sfânta Liturghie. Printre ei se afla PS Siluan al românilor din Italia, cu slujitorii lui, având un chip luminos și priviri intensificate de bunătate și îngăduința. La predica, tinerii au fost chemați cât mai aproape de el, Preasfințitul coborând în mijlocul lor de pe scenă și hrănindu-le atenția cu întrebări despre pilde și Sfânta Treime, spre deschiderea sufletelor și a minților. A vorbit despre darul pe care îl transmite Ortodoxia, despre moștenirea Împărăției Cerurilor la a cărei dobândire îndeamnă Însuși Mântuitorul Hristos. Un grup de prieteni din Ucraina au bucurat mulțimea cu o seamă de cântări duhovnicești rusești.

Următoarele ore tinerii le-au petrecut în discuții calme și ziditoare despre concepte precum libertatea în iubire sau responsabilitatea, fiind îndemnați în același timp să comunice între ei cât mai mult. Ideile desprinse s-au transformat în desene și poeme.

După o asemenea muncă artistică și intelectuală, trupul avea trebuință de puțină mișcare, așa că doritorii au jucat volei, bedminton sau fotbal, făcând cunoștință cu cei din alte filiale prin activitățile sportive. Competiția a aprins pe unii dintre jucători, însă nu toți au uitat să-și felicite adversarii printre strigătele de bucurie ale câștigului.

Seara s-a vizionat filmul „Fireproof”. Căsnicia personajelor principale și modul în care au trecut, cu responsabilitate, peste greutățile acesteia au proiectat o lecție valoroasă care a stârnit aplauzele a 650 de tineri. Din nou, rugăciunea de seară a încântat sufletele și a supus trupurile deja ostenite, conducând spre un somn profund.

Pentru că munca unește oamenii și momentele săvârșirii ei rămân cu adevărat în memorie peste ani, cu atât mai vii cu cât greutatea sarcinilor pare mai mare, unii voluntari au ajuns dis de dimineață în camera cu provizii unde și-au luat fel de fel de îndatoriri pentru a pregăti pachetele cu micul dejun ale fiecărei grupe înfometate.

În cadrul Sfintei Litughii, predica IPS Teofan a reînnoit îndemnul la curăție dat în anul precedent. Înaltul a legat metaforic în jurul degetelor fiecăruia dintre noi trei fire pe care ne-a îndemnat să le păstrăm cu sfințenie: dragostea de Dumnezeu, cea de familie și cea de patrie. În această zi s-a hirotonit un diacon, care a venit în față alături de soție și doi copilași.

Sesiunile de discuții au continuat în tihnă, deși inspirația cam pierise în unele grupuri. Totuși, s-a realizat câte un decalog al iubirii care a fost prins de un copac vecin. Apoi a urmat un exercițiu demn de amintit: scrierea unei scrisori către un prieten necunoscut în care acestuia i se cerea un sfat în dragoste. Numerotate și anonime, manuscrisele au fost împărțite aleatoriu unei alte grupe, ai cărei membri au răspuns problemelor celei dintâi. Atât destinatarii, cât și expeditorii au primit cu entuziasm operele, întâmpinând întrebări interesante, care au invocat gândirea intensă pentru a oferi soluții trainice sau chiar cu o notă de amuzament.

Pe urmă s-a realizat un pelerinaj la schiturile și mănăstirile din împrejurimi. Tinerii s-au închinat în locașurile în care sălășluia o mireasmă de piatră veche și răcoroasă meditație, înălțând câteva cântări împreună cu preoții care îi însoțeau.

Brațele s-au prins la întoarcere într-o hora largă cât toată poiana, căci ritmurile muzicii populare îi cuprinseseră pe toți. Curând s-a întunecat de tot și scena era luminată feeric. Artiștii și-au desfășurat cu talent cântecele, dansurile și scenetele, impregnând atmosfera fie cu râsete, fie cu sensibilitate, fie cu tinerețe în fiecare hora care a urmat pe nevăzute. Bucuria participanților a explodat în cele din urmă cu un „La mulți ani!”, care a făcut să se și aprindă focul în celălalt capăt al poienii.

Cântecele și îmbrățișările au continuat până după căderea ultimei crengi în cenușă. Atunci pe scenă a apărut din nou lumina unui videoproiector, înfățișând imagini ale activităților din zilele scurse în această vie tabăra, spre un continuu ropot de aplauze, potolit doar de ultimele rugăciuni de seară.

În cea de-a patra zi, corturile calde au fost părăsite, căci urma ultima rugăciune. Atorenii au luat aminte, mai ales că ÎPS Serafim al românilor din Germania i-a rugat să fie mereu atenți la sufletele lor și la comunicarea cu Dumnezeu în timpul celei mai importante Slujbe. Au cântat cu și mai mult drag alături de colegii ucrainieni. Impresionante au fost rugăciunile pentru ploaie, alcătuite de cuvinte minunate.

După o scurtă savurare a unui pachețel, tinerii s-au adunat la umbra pe iarbă, pe băncute, alături de grupurile și prietenii lor. În mulțime s-a aruncat un ghem de sfoară ce aducea prinzătorului său dreptul de a spune tuturor o impresie, un gând bun asupra celor întâmplate de-a lungul taberei. Concluzia a fost că lumea nu a putut să învețe mai multe despre iubire, dar o poate descoperi prin trăire și împărtășirea ei cu ceilalți. Ceea ce s-a vrut a fi cuvânt, s-a transformat până în sfârșit în ființă.

Miruna Maria Țupu