„Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu alții,
a avea nevoie unii de alții și a ne iubi unii pe alții.”
Sf.Vasile cel Mare

Duminică, 10 aprilie 2016, tinerii atoreni din Iași împreună cu cei din ATOR Botoșani s-au  adunat în satul Orășeni-Vale din județul Botoșani, pentru a participa la o mult-așteptată Liturghie misionară în parohia părintelui Andrei Anușca. Totodată, această întâlnire a cuprins și inițiativa de înființare a unei filiale ATOR Orășeni-Vale.

Chiar dacă drumul a fost mai lung decât la o ieșire obișnuită, de cum am ajuns, atât oamenii cât și locul ne-au făcut să ne simțim ca niște oaspeți demult așteptați, fiecare având să ne împărtășească câte ceva demn de pus în albumul cu amintiri. În zorii dimineții, de sus, de lângă biserica de pe deal, puteai să vezi și să simți măreția lui Dumnezeu în creația Sa. Și așa, puteai să stai și să contempli cu privirea verdele crud al câmpului, îmbrăcat în floarea albă a cireșilor și corcodușilor și nu te mai săturai.

Desprinzându-ne din mica reverie, am pășit în biserică și am aflat cântând o mulțime de tineri, unii mai mici, alții mai mari, însă toți uniți în același gând: Hristos. Biserica răsuna de glasurile duioase ale acelor tineri, iar părintele Andrei, om cu o sensibilitate aparte, a făcut ca dragostea și emoția lui să ajungă până la noi.

După Sfânta Liturghie, ne-am desfătat din bunătățile pregătite de o gazdă binevoitoare din sat împreună cu doamna preoteasă. În spiritul ospitalier botoșănean, doamna ne-a mulțumit ea însăși pentru vizită și ne-a rugat să revenim la Orășeni. Odată ce am prins putere, am fost gata să începem activitățile cu jocuri de cunoaștere, prilej de a ne împărtăși unul altuia câte un gând, cât de sfios. A urmat o discuție cu părinții Nicodim, Nathanael, Valerian, Marian și Andrei, în care ne-am bucurat prin faptul că am învățat să ne punem întrebări și să ne oferim, căutând mereu, răspunsuri despre credința noastră. În același timp a avut loc și o familiarizare a tinerilor din Orășeni-Vale cu ceea ce înseamnă și presupune să faci parte dintr-o organizație precum este ATOR-ul, fiind incurajați și povățuiți.

Dar ziua nu se terminase și mai aveam încă multe lucruri de făcut, așa că am pornit în căutarea de comori prin satul cu dealuri înflorite. Împărțiți în patru grupe, echipele aveau de urmărit un traseu, descoperind indicii care aveau să conducă spre linia de finish. Motivați de concurența ce se dădea între noi, dar și de dorința de a descoperi ulițele, oamenii și animalele, am pornit în misiune. Prima țintă a fost o troiță din sat, unde a trebuit să cântam „Cuvine-se cu adevărat”. Următorul popas a fost „casa lui Sensei”, un loc unde am învățat să jucăm Țurca, continuat, în pași obosiți, dar mereu grăbiți, de urcușul pe dealul din spatele bisericii, unde am încins câte o horă. Poate că nu la întâmplare a fost ales acel loc de unde satul se vedea în panoramă, loc în care gândurile ți se împrăștiau în măreția acelei priveliști cu pomi înfloriți, case risipite ici colo, pe o margine de deal, sau adunate în vale. În acel loc de reculegere, fiecare echipă a scris câte o poezie ca omagiu adus zilei sau primăverii. Ultima misiune ne-a purtat spre o fântână, de unde am pornit doi câte doi cu bidoane de apă în mână la vale, către țintă, unde ne așteptau, dincolo de „pătura roșie” de finish, două coșuri pline cu gogoși (pe care aveam să le primim dacă reținusem numele tuturor colegilor de echipă). Orășenii au premiat participanții la vânătoarea de comori cu exemplare din Micul prinț.

Seara ne-a prins la focul de tabără, într-o atmosferă de voie bună, de cântece la chitară, de joc și de „întins în iarbă”, de zâmbet, de răcoare, de adiere de vânt și, la final, de rugăciune. Așa s-a încheiat popasul nostru în satul Orășeni-Vale, sat binecuvântat de Dumnezeu cu o biserică frumoasă, cu un preot plin de dragoste și cu oameni calzi și primitori. Târziu, spre miezul-nopții, am ajuns și noi acasă și, dacă nu toți, poate măcar unii dintre noi, sigur au rămas în gând cu imaginea acelor copii frumoși și veseli, iar în inimă cu o părticică din inocența lor.

    Alexandra Broscoi, ATOR Iași