– Tu te închini seara înainte de culcare?

– Mmm…uneori. Mi se întâmplă adesea să uit să și adorm.

– Faci glume. Să știi că Dumnezeu nu uită să te trezească dimineața din somn.

Astfel de discuții se înfiripă între tineri atunci când li se încrețește mintea și se aventurează în căutarea lui Dumnezeu și a sfinților lui. În weekend-ul din 20-21 februarie 2016, 25 de tineri de la liceele ieșene s-au înscris în pelerinajul la mănăstirile nemțene organizat de ATOR Iași.

– Cum se numește Bianca conducătorul vostru, al românilor și cine deține puterea supremă la voi în țară?, a întrebat un puști de naționalitate arabă care s-a alăturat grupului de pelerini.

– La întrebarea ta îți răspund pisaniile mănăstirilor la care ne-am închinat până acum. Uite ce spune textul pisaniei de la Mănăstirea Agapia: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil hatmanul și Doamna Liliana, am făcut și am înzestrat această mănăstirea Agapia din nou, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Vasile Lupu Voievod. Și s-a început zidirea în anul 7150 octombrie 16 zile și s-a săvârșit în 7152 septembrie 3 zile și s-a sfințit în 7155 septembrie 12. Așadar, te-ai prins?

– Voievodul?

– Nu. Mai încearcă…

– Hatmanul?

– Nu! Nici el!

– Dar atunci cine?

– Dumnezeu! La noi în țară voievozii din Evul Mediu își plecau genunchii în fața lui Dumnezeu și erau conștienți de faptul că nu sunt decât niște smerite unelte în mâinile Creatorului.

– Mi se pare extraordinar că un popor poate fi atât de adânc înrădăcinat în valorile și credința lui. Mănăstirile pe care le-am văzut, Sihăstria, Sihla, Agapia, Pângărați, Bisericani și Bistrița au fost pentru mine prilej de meditație. La voi, până și artiștii, au făcut din opera lor o formă de a-l slăvi pe Dumnezeu. Privind la pictura bisericii de la Mănăstirea Agapia realizată de Nicolae Grigorescu, observi că este ceva divin în ceea ce a ieșit din mână artistului.

– Se spune că celebrul pictor român s-a inspirat din chipurile țăranilor de la sat și a călugărițelor de la mănăstire pentru a picta chipurilor de sfinți de la Mănăstirea Agapia. El a transfigurat aceste chipuri și a transformat oamenii simpli în sfinți, a luat modele pământești și i-a făcut reprezentanți ai lumii cerești. Cu alte cuvinte, pictura încearcă să ne spună, că orice om, orice român, poate să devină sfânt. Întâiul sfetnic al voievodului Ștefan cel Mare, Sfântul Cuvios Simeon de la Pângărați s-a născut într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț, Sfântul Chiriac de la Bisericani provenea din Vadul Bistriței, iar Sfânta Teodora de la Sihla era din satul Vânători (Neamț). Ți-am înșirat câteva exemple de sfinți români cu care am făcut noi cunoștință în acest weekend, dar lista lor este lungă.

Neputându-mi stăpâni curiozitatea, i-am adresat încă o întrebare puștiului interesat de spiritualitatea ortodoxă românească:

– Ce ți-a plăcut cel mai mult în acest pelerinaj?

Băiatul a răspuns grăbit:

– Drumul pe care l-am urcat împreună de la Mănăstirea Sihăstria spre Mănăstirea Sihla, la capătul căruia am descoperit peștera sfintei Teodora. De îndată ce am pornit și a început să ningă, toată lumea a devenit brusc comunicativă și prietenoasă. Parcă am fi pătruns într-o atmosferă dintr-o altă lume. Mi-am dat seama că încep să se creeze legături strânse între noi după felul nostru de a cânta: la început timid și aproape șoptit, iar spre final, când coboram prin pădure înapoi la autocar, parcă toți tinerii prinseseră curaj și elan în cântec. M-a impresionat faptul că toate cântecele noastre de la întoarcere, i se adresau lui Dumnezeu, ca și cum acolo sus, în muntele păzit de peștera Sfintei Teodora, s-a produs un scurtcircuit în inimile noastre. „Doamne al puterilor fii cu noi, căci pe altul afară de tine, ajutor întru necazuri nu avem, Doamne al puterilor miluiește-ne pe noi!”.

– Da, într-adevăr. Eu m-am simțit ca în noaptea de Înviere.

Bianca Grosu, ATOR Iași